Seminari sulla Storia

Messaggi : 133 Data d'iscrizione : 18.02.19

La fondazione di ONE

L'organizzazione denominata "ONE " o meglio conosciuta come Ordo Negrum Equites è stata creata dalle personalità militari quali Anghel, Leowar, Wardenunited e pochi altri eletti.

La Conquista della Valahia

Gli eserciti ONE partirono da Marburg an der Drau città austriaca a bordo di alcune navi. Un viaggio sul Danubio durò circa due settimane.

Il 24 maggio 1459, tre armate ONE:

- "ONE I Sempre et Ubiquiti" condotto da Anghel
- "ONE II Brigata Amesha" condotto da Caleblost
- "ONE III Valahorum" condotto da Darken

attraversarono il ponte sul Danubio che separava la Valacchia dalla Bulgaria. Il principe Chryys fece appello a tutti i giovani uomini e donne ad unirsi all'esercito Valahiano al fine di difendere i territori dall'invasione dell'ORDO.

Il 25 Maggio gli eserciti guidati da Anghel entrano nella prima città valahiana ovvero Rosiorii. In essa non erano presenti eserciti del Principato.

Il 26 maggio ONE guidato da Anghel continuò il suo viaggio verso Slatina. Gli eserciti del Principato della Valahia si chiusero nella capitale del Principato, Targoviste. Il Re del Principato della Valahia chiese aiuto al suo principe Chryys affinchè chiedesse l'appoggio di alcune truppe provenienti dalla Bulgaria. Questi ultimi intervennero con la partecipazione di 120 soldati, mentre 78 soldati armati furono raggruppati nel territorio valahiano.

ONE comprendeva una forza militare di 140 soldati armati, tre bandiere a 5 stelle, giungendo a 280 soldati con "ONE endemica IV" condotto da Olguta. Importante notare che, mentre la maggior parte degli uomini bulgari erano stati prestati alla Valahia per affrontare il nemico ONE, la stessa aveva attaccato l'Impero Ottomano.

La mattina del 2 e 3 Giugno, i primi 3 eserciti ONE cominciarono la marcia verso la capitale Targoviste passando da Pitesti. La quarta armata ONE iniziò il suo viaggio verso Curtea de Arges e affrontò la resistenza dell'esercito "Valahe" di Guitz. L'esercito ONE comandato da Olguta respinse l '"Armata di Valahe" e quest'ultima successivamente si scontrò con gli eserciti condotti da Anghelos, Caleblost e Darken nella quale fu completamente distrutta.

Il 5 Giugno viene pubblicato un annuncio del comandante del Anghelos.

"L'esercito valacco guidato da Guitz è stata completamente distrutto con perdite di stupefacenti, ovvero 35 morti, 14 feriti e cinque ancora con il conseguente scioglimento dell'esercito.

Questo è accaduto dopo il rifiuto alla mia proposta di sciogliere gli eserciti valacchi. Il consiglio sarà preso il tempo necessario da poi consentire di avere elezioni libere e democratiche. Guitz ha rifiutato l'offerta con la motivazione che la sua gente non avrebbe accettato e voleva combattere.

A conseguenza di tale diniego, Bantam è stato convocato il giorno dopo per aprire l'esercito. Questo ha provocato altre inutili perdite da entrambe le parti, ma soprattutto dalla loro parte, visto che la differenza di forza era incredibile.

Bantam in questo modo ha provocato la morte dell 'esercito, la disorganizzazione di default esercito e la perdita di morte bonus e il ferimento di altri otto nove soldati.

Questo fa parte del passato.

L'ULTIMA CHIAMATA ALLA RESA:

1. Distruggi gli eserciti della Valacchia che rimangono attivi.
2. Ritira l'invito per gli eserciti bulgari, per favore aiutali a non morire.

Se accetterai questi due punti
1. non intraprenderemo i processi finalizzati rispettivamente a Cryss e Psyche, ed i restanti membri del consiglio che hanno combattuto contro ONE.
2. Consentire alle prossime elezioni di essere libere e democratiche.
3. Garantirete la sicurezza della Valacchia finché il regolare esercito valacco sarà abolito.
4. Pubblicheremo regolarmente sul forum, settimanalmente fino alle elezioni, la situazione economica della Valacchia, i tesori, i materiali, ecc.
5. ONE ritirerà le truppe dalla Bulgaria.

La scelta è vostra, tutti pensiamo che queste condizioni siano più che buone e realistiche.

Darken, Lord of Ordo Negrum Equites, generale ONE "

Sfortunatamente non non si riuscì ad ottenere alcuna risposta dai rappresentanti della Valacchia in quel momento, il principe Chryys e il conte Guitz.

Lo stesso giorno, che si ricevette questa notizia, si svolse una furiosa battaglia tra gli eserciti con la conseguente morte del principe valacco Chryys. In totale morirono 31 valacchi e 10 bulgari.
Tra le file ONE dall'inizio delle battaglie ci furono 4 morti e 12 feriti.

Il 6 giugno gli eserciti ONE conquistano il castello di Targoviste e istituiscono un nuovo consiglio. Il nuovo consiglio fu composto dai seguenti personaggi:

Olguta (Conte)
Bogji (Ministro del commercio)
Dreamer (Giudice)
Justina (Sheriff)
Inter (Commissario)
Blonde (miniere supervisore)
Vladutz (Sergente)
Ciobanumioritic (Capitano)
Berneanu
Ghostt
Tiger (pubblico ministero)
St3fan0229 (portavoce)

Articolo di Dicaprio tratto dalla KAP rumena del 07/06/1459

Messaggi : 133 Data d'iscrizione : 18.02.19

I combattimenti continuarono sul Danubio meridionale.

L'8 Ottobre il re Anghelos Dark guidò le truppe valacco alla vittoria. Quattro eserciti valacchi si scontrarono sulle porte di Lovech con quattro eserciti bulgari per tre giorni consecutivi. Da entrambe le parti vi furono pesanti perdite ma nell'ultimo giorno di battaglia, gli ultimi sopravvissuti bulgari, 20 in numero, si ritirarono a Vratsa. Tra le morti si contano 3 loro Generali.

Dopo le ultime vittorie, la bandiera valacca è passata da 0 stelle a 2,5 stelle.

I tentativi di contrattazione di re Anghelos sono vani nei confronti del consiglio Bulgaro. Il requisito della contrattazione era che tutti gli eserciti bulgari fossero immediatamente sciolti e che tutti i leader bulgari promettessero di non attaccare Valacchia finché Anghelos avrebbe regnato come Re. La risposta dei bulgari fu nuovamente negativa.

Nel mentre a sud della Bulgaria, le truppe bulgare avevano respinto l'attacco di un esercito dell'Impero Ottomano il quale fu incaricato di conquistare la città di Samokov (città a confine dello stato della Bulgaria). Nella capitale della Bulgaria, il consiglio fu rilevato da un esercito bulgaro guidato da Fifi_kifli4kata.

Tratto dalla KAP Valahia 12/10/1459,
Dicaprio von Lichtenberg

Messaggi : 133 Data d'iscrizione : 18.02.19

LETTURE GDR IN RUMENO

Messaggi : 133 Data d'iscrizione : 18.02.19

Cronica-bataliei-fianle

Cavalerii Negri calareau in randuri stranse, pe drumul de lega Lovech de Tara Romaneasca. Trecura pe langa locul in care, cu o zi inainte, Ady oprise sarja bulgara, cu pretul vietii lui, a lui MariusDal si a luI TIOgriver. Azi noapte, un olacar, grav ranit, apucase sa sopteasca, inainte de a muri in bratele lui Lewowar : "Armatele Tarii Romanesti trec Dunarea". Viteazul, un novice, murise la scurt timp, in corturile ranitilor, fara sa isi mai recapete cunostinta. Multumita lui, ONE avusese timp sa incalece si sa iasa din tabara. La scurta intalnire de dinainte de a incaleca, Anghelos luase inca odata moartea in ras :”Daca va veti trezi galopand singuri pe un camp inverzit, cu soarele batandu-va in fata, nu va speriati, sunteti in Campiile Elysee. Ne intalnim acolo sa ne regrupam.”

Un huruit se auzi din stanga coloanei, si vazura cum, dupa un varf de deal, incepura sa navaleasca calareti sub steagurile Tarii Romanesti si al Ordo Drakonis, iar mai in urma, steagurile HD. Cei Negri apucara daor sa intoarca caii, dar nu mai avura timp sa ia viteza pentru o contrasarja, asa ca primira atacul de pe loc. Corpul comandat de Contesa Ancucius strapunse frontul ONE, lancile se fransera si incepu o cuplita lupta la spada. Zorii care apareau aruncau o lumina palida si rece asupra campului de lupta...
Cu dintii stransi, incadrat de Moldan si Baron_ Ionut, Anghelos, Comandorul ONE, lupta strangand din dinti, incercand totodata sa restabileasca situatia. Stafete iuti pornira spre Lewowar care reusise, in prima instanta, sa isi desprinda steagurile din valmasag, si sa le oranduiasca pentru sarja. Ordinul era sec : " Pentru fratii tai, pentru ONE, ocoleste flancul nostru stang si sarjeaza armata Contesei Ancucius din flanc."

Puteai spune multe despre Marele Maestrul Lewowar, dar nu ca i-ar lipsi curajul si dorinta de lupta. Steagurile lui pornira inapoi la trap, apoi pe masura ce se apropiau de flancul stang al ONE, trapul se schimba in galop, iar cand steagurile Tarii Romanesti aparura, cavaleria armatei a III-a ONE, duduind la mars-mars, se arunca asupra Contesei Ancucius si asupra HD-ului lui Xektor. Lovitura fu primita mai ales de Bulgari, care se trezira brusc cu linia franta, luptand pentru propria lor viata, prinsi fiind intr-un valmasag de armuri si mantii negre, inspaimantati de urletele "ONE!!! ONE!!!", "Cavalerii Negri!!" si "UCIDE!!! UCIDE!!!"

Presiunea asupra primei linii ONE scazu, si Vorbitorul, Sallazar si Asazi, urmati de armatele I-a si a II-a ONE incepura sa avanseze incet, inexorabil, pe tot frontul cuprins din centrul liniei de bataie, si din flancul drept al ONE. Incercau sa o impinga pe Contesa inapoi, piezis, spre Dunare, sa o rupa de Xektor, sa ii masacreze pe bulgarii prinsi intre armat condusa de Lewowar si cea a lui Asazi, si apoi, ca impinga din 3 parti spre Dunare, armata condusa de Contesa Ancucius. Si planul aproape ca reusi... Goarnele ONE sunara atacul, Steagurile armatei I se retrasera printre culoarul creat de armata a II-a, isi luara avant si incepura sa galopeze pentru a ocoli flancul drept al armatei ONE, acum stabil, si a lovi in plin, din cealalta parte, cele 2 armate ale Tarii Romanesti. Vorbitorul si Anghelos calarea cu primul steag, urmau la rand Moldan si Baron, Hosty si Warden cu steagurile lor, si Lory, brava lor camarada. Anghelos purta, surprinzator, o armura alba. “Sa ma vada toata lumea, sa nu zica ca ma ascund pe campul de lupta!”Din mers, se pregatira sa intre in dispozitiv, in cuneus, miscarea care le adusese si victoriile de la Terracina si Gaeta. Se indepartara sa ia avant si pusera caii la trap, apoi la galop, pregatindu-se sa isi rupa lancile de scuturile cavalerilor OD, care tineau flancul stang al armatelor valahe. Distanta incepu sa se micsoreze, vazura cum steagurile OD se roteau pe loc, incercand sa faca front atacului, cum, apoi, acestia reveneau la pozitia initiala, oferindu-si flancul pentru o lovitura in plin ... Sarja Armatei I-a ONE ajunse la mars-mars, cand, din dreapta lor, se pravali cavaleria munteana condusa de capitanul Sethesh. Lovitura fu cumplita, iar sarja ONE se franse. Cu efectivul injumtatit, disperati si furiosi, Cavalerii Negri se aruncara asupra acestei noi amenintari. Lupta se angaja pe tot frontul celor doua armate. Un cavaler purtand blazonul OD pe scut se desprinse de ai sai, si profitand de sarja lui Sethesh, se indrepta la galop spre locul unde flutura marele steag ONE...

Moldan si Baron cazura unul langa celalat, aparandu-l pe Anghelos, spre inima caruia se indreptase atacul lui Sethesh. Moldan, lovit de Bogdan Cowboy si de bulgarii fugari, trecu in moarte, asa cum fusesera si in viata, cu zambetul pe buze si sabia stransa in pumn. Baronul naucit de o lovitura in coif, se prabusi pe crupa calului, care il scoase din valmasag, galopand spre oras.... steagul lor incetase sa mai existe, nimicit de primul atac ...

Warden sI Hosty ajunsesera unul langa celalalt, din steagurile lor daca mai putusera sa adune un polc, si acela luptand cu disperare sa isi croiasca drum spre marele steag. Loviturile cadeau ca grindina, scuturile incepura sa se subrezeasca, dar ei continuau sa avanseze, taind o brazda in inima armatei a III -a valahe. Anghelos lupta cu disperare si furie, vazand cu prietenii ii cadeau rapusi. Pe el Jah parea ca il protejeaza, intrucat se aparase pana atunci de lovituri mortale. Sangerand totusi din mai multe rani, Anghelos simtea cum il lasa puterile. Un licar de speranta se vazu in ochii sai cand vazu ca HD fusese zdrobit si imprastiat, Xektor fugise sa isi scape viatza, impreuna cu doar cativa oameni, iar Lewowar, stropit de sus pana jos de sange, ataca la sabie armata contesei. Din dreapta lui, steagurile celor 2 Mari Maestri ONE, Hosty si Warden isi croiau drum spre el. Isi permise o clipa de neatentie si asa ii fu fatal. Vazu prea tarziu cum Alsta il sarjeaza din flanc. Incerca sa intoarca calul, dar animalul sau de-abia mai putea sa se miste. Dupa 4 ore de lupta, bratul obosit al lui Anghelos nu a mai putut ridica scutul suficient de repede... Lovitura lui Alsta gasi locul liber, neacoperit de scut, spre pieptul viteazului Anghelos ... Alsta scoase sabia si mai lovi odata ... Anghelos se prabusi, odata cu calul ...Jusitnianus si Blackmamba cazura, incercand sa il apere pe Anghelos, strapunsi de multe sabii.

Sub efectul atacului concentrate al celor 3 armate valahe, liniile ONE se fransera. Un curier se desprinse din lupta si galopa spre tabara ONE, cu porunca strasnica ca acele trupe neangajate sa se retraga. Si, printre norii ce acopereau acea dimineata, rasarira cateva raze stinghere de soare. Atunci capeteniile ONE incepura sa cada. Vazusera pana atunci cum cadeau prietenii in jurul lor, asa ca ramanerea in viata era pe cat de nedemn, pe atat de nedorit, poate doar sansa sa decida daca vreunul din Cei Negri ar fi supravietuit. Unii se facura ca nu aud goarna, altii nu mai aveau nici un gand sa mai asculte ceva …
Lasat singur, doar cu stegarul si gornistul, Lewowar cazu lovit de Fanex, Dicaprio, Ahorn, Macabru, N3cro si Sethesh, Radibet si Elemag cazura langa el. 6din49 il strapunse pe Vorbitorul cand acesta incerca sa ralieze oamenii armatei I-a, in timp ce Manole1 si Alexvega il ucisera pe Sallazar… Marmotzel fu doborat de pe cal, reusi sa se ridice, fu ajutat sa urce din nou in sa. Reusi sa il flancheze pe Baron, grav ranit si, impreuna, reusira sa recapete marele steag ONE. Un cavalre novice galopa spre ei cu calul in spume:”Onorati cavaleri, s-a dat ordin de retragere. Orice om este pretios, asa ca retrageti-va spre Lovech!!” Cei doi comandanti se privira cu tristete. Grupuri mici adunate in jurul steagurilor comandantilor si armatelor pareau niste insule in furtuna starnita de armata Tarii Romanesti. Stiind ca ordinele pe campul de lupta nu se discutatu, cei doi intoarsera caii si incepura sa se indeprateze incet de campul de batalie, pana la a nu fi prea tarziu. Amandoi stiau ca luptasera cu vitejie, si facusera tot ce tinea de ei, dar aceast zi fusese scris sa nu fie a lor. Pentru a le asigura retragerea, Alexxxxxxxx, Nicolae si Machelele sarjara grupul de urmaritori, si cazura dup ace rezistasera eroic unei lupte inegale.

Ramasitele steagurilor lui Hosty si Warden fura inghitite de armata contesei Ancucius, cateva uniforme ONE intr-o mare de dusmani. Raniti, cei 2 lupta umar la umar, asta pana cand fura incercuiti si pana cand, Hosty se repezi sa il razbune pe BuhBuh, dar, ranit, cade la randul sau ucis de Titaniq. Warden isi ridica viziera, urletul lui de furie se auzi pe campul de batalie. Nu mai avea decat un singur gand, sa il ucida pe Titaniq. Isi cambra calul si se repezi pe urmele acestuia, cu spada ridicata. Nu vazu calul alb ce o purta pe Duduiana galopand din dreapta lui, furia ii intunecase mintile, asa ca nici nu vazu lovitura care ii aduse moartea. In timp ce cadea de pe cal, vazu figura surpinsa a Domnitei Duduiana. Mantia neagra a Marelui Magistru ONE acoperi steagul armatei I-a ONE …. Cazuse la cativa pasi de bunul lui prieten Hosty…

4mall sari de pe cal, ridica o sabie de pe jos, si se repezi la cei trei prieteni. Nu mai respira niciunul, asa ca se multumi sa traga steagul de sub corpul prietenului sau Warden. Goarna sunand retragerea se auzea din ce in ce mai clar, asa ca 4mall stranse steagul in stanga si galopa spre Lovech. El fu ultimul supravituitor al armtei I-a ONE …

Ultimii cavaleri ONE cazura, coplesiti de numarul dusmanilor, de 5 ori mai numerosi. Isi pierdura astfel viatza, bravele fete Lory27, Vmary, Otigara, Castelliano, Zeita, iar fostul conte, Koko o rasturna de pe cal si o ucise necavalereste pe Alinutaa. Astfel pierira glumetele fete ale armatelor ONE. Cazura, luptand pana la ultima picatura de energie, Pentium, un hatru si excelent fierar si Vasile Lupu carturarul, Pacala, Mladiosul – strapuns miseleste pe la spate, bravii nobili bulgari Coki judeacatorul si Bog procurorul Taratului Bulgariei, coplesiti de cavalerii Ordo Drakonis, Asazi – viteazul commandant al armatei a II-a ONE, impreuna cu prietentii sai Liquid_dream si Ledatrad. Murira, de asemnea, asigurand scaparea altor cavaleri, crancenii Stfn, Shuna si Ermak, impreuna cu Nankovnp, Xxxsabah si Shakaofvirgo cel glumet in timp ce Sergioalexandru ii rapuse din fuga pe Leutnantchaos si Cometa.

Valahii casigasera batalia, cu o superioritate numerica zdrobitoare si printr-un atac prin surprindere. Steagurile lor impanzeau acum campul de batalie, si cavaleria lor lichida ultimele grupuri de rezistenta ale ONE. Contesa Ancucius cotempla campul de batalie, acoperit de cadavrele luptatorilor. Duduiana isi alatura calul de cel al contesei. Veneau incet si alti cavaleri, Koko, Anemesh, Scorpio, Trolii, Lukej, Micutzu, Morosanu. Unii se bucurau, altii priveau ingandurati mormanele de cadavre.

Putini dintre Cavalerii Negri scapasera din inclestare, foarte multi fiind raniti. Surpinzator, Anghelos se numara printre ei. 4mall ii trasese calul de fraie, in timp ce Anghelos, grav ranit, de-abia se mai putea tine pe cal. Stafetele ajunsesera insa la Kiweg si la cavalerii italieni si germani. Vazand ca nu mai puteau rasturna situatia, acestia se retrasera de pe campul de lupta, conform ordinului primit.

Cuvintele spuse de Anghelos, inainte ca armatele ONE sa angajeze batalia, se dovedira profetice :”Daca va veti trezi galopand singuri pe un camp inverzit, cu soarele batandu-va in fatza, nu va speriati, sunteti in Campiile Elysee…” Soarele stralucea acum deaspura campului de batalie. Ici si colo se vedeau petice verzi, care scapasera ca prin minune de a fi inmuiate de sangele celor rapusi. O briza sufla dinspre Dunare.

Fonti Justinian

Messaggi : 133 Data d'iscrizione : 18.02.19

Din-Nou-la-Dunare Au trecut doi ani

Soarele urma sa rasara undeva, inspre dealuri. Era doar o stafulgerare portocalie care imprastia albastrul noptii, undeva sub dealuri, spre mare, departe, lasandu-se doar ghicit.

Calaretul invelit in armura neagra urca in galop faleza Dunarii. Praful se intindea usor in spatele calului, in briza diminetii. Galopul apasat rasuna nefiresc de tare, in linistea acestui inceput de zi. Cu o mana ferma, intr-un gest reflex, calaretul trase de fraie. Undeva, o silueta de piatra se profila pe albul falezei. Un tumul din care rasareau niste lanci putrezite, si pe care se zareau niste scuturi de pe care insemnele heraldice aproape ca se stersera. Calaretul isi lasa pelerine sa cada si trase spada. Calul intepeni. Spada vajai scurt in timp ce calaretul dadu onorul in fata locului unde murisera ai lui, cei din ONE, cu doi ani in urma, ucisi prin tradare. O lucrire rea trecu prin privirea cavalerului urias in armura neagra. Atunci fusesera tradati, acum asa ceva nu mai putea fi facut. Stia toate numele trecute in nefiinta in acele batalii. Nici nu era nevoie sa citeasca ce scria pe cele cinci placi de granit negru.

“Ne-am intors, asa cum am promis, fratii nostri. Pacat ca nu puteti sa vedeti ce este in urma mea. Pana si animalele pamantului si pasarile cerului fug din fata noastra. Satele iti trimit batranii si pargarii sa ne intampine cu paine si sare. Cativa nebuni au incercat sa ne atace azi noapte. Capetele lor sunt in tepusele care inconjoara tabara. De data asta, nimic nu va mai merge prost!. In cateva zile veti fi razbunati !” Spada vajai inca odata cand cobora, apoi se auzi acel harsait produs de introducerea ei in teaca. Cavalerul mai ramase cateva clipe cu ochii la monumental ridicat in memoria bataliei de acum doi ani.

Puse pinteri si calul se cabra si tasni inainte, opintindu-se sub povara uriasului sau calaret. Cateva fuleuri scurte si in fata se vazu Dunarea. Malul Valahiei inca se afla in ceata.

Incet, incet, o lucire rosie incepu sa apara dinspre rasarit. Cavalerul ramase nemiscat, statuie ecvestra profilata pe varful cel mai inalt al falezei. Lumina rosie incepu sa aprinda armura de Milano, lustruita si curata de scutieri. O raza de soare se rasfranse in lama ascutita si lunga a spadei ridicate in semn de salut.
Un cantec de cocos se auzi, harait, nepasator. Un cantec al unui cocos caruia nu ii pasa nici de razboaie ce urmau sa vina, nici de bataliile trecute ce insangerasera aceste locuri. Un cantec care anunta primele raze ale acestei zile de Florar.

Ca un raspuns, din spate rasunara corni. Corni, corni, corni. Apoi trambite. Apoi se auzira tobele. Din ce in ce mai des, din ce in ce mai tare. Tabara se trezea la viata. Soarele se aprinse deodata si razele sale cazura ca un manunchi de torte spre tabara amplasata la baza dealului.

Un zgomot de cavalcada se auzi in spatele calaretului in armura neagra. Se auzea zornaitul armelor lovite de armuri. Cavalcada ajunse in dreptul monumentului. Steagurile se plecara, lamele spadelor scanteiara. Un moment de liniste este asternu. Capetele se plecara in semn de respect. Primele pasari se auzira, dand tonul galagiei naturii. Calaretii reluara galopul. Pe masura ce ajungeau in varful falezei, ridicau spadele. Calaretul in negru nu mai era singur pe faleza. 15 cavaleri in armuri se aliniara. 15 spade sclipira. Steagurile fluturau. Caii muscau nervosi zabalele.

“Nu am mai avut somn. Am asteptat sa se schimbe cea de-a treia straja si am plecat.” Vocea lui Warden, generalul comandant al Armatei I ONE “Semper et Ubique”, si Mare Magistru ONE rasuna nefiresc de linistit si clar. “Eram sigur ca veti veni si voi sa prindeti zorii aici, pe faleza. Atunci nu am apucat”
“Frumoasa priveliste ne-ai facut sa admiram, generale!” spuse cu voce cantata Perl, frumoasa ducesa a Styriei. “Iti inteleg sentimentele. Le inteleg si pe cele ale celorlalti. E … un moment deosebit…”

Ducesa se intoarse spre ceilalti. “Sunteti alti oameni. Nu mai sunteti cei de la masa de aseara, din tabara… Schimbarea e extraordinara”

“Schimbarea e normala, ducesa. Vocea aprinsa a lui Anghelos Dark, print mostenitor al Principatelor Valahe, duce al Styriei si Comandant Suprem al Ordo Negrum Equites, rasuna puternic. Multe au fost facute, dar mai sunt si multe de facut, chiar de acum incepand. La noapte trecem Dunarea!”

“Semper et Ubique”si “Amesha” vor incepe in curand lucrarile pentru podul de vase!” Vocea fostei contese Mona, strategul lui Warden, interveni. Un fosnet insoti aceste cuvinte. Un pergament se desfasura pe langa gatul calului. “Barci, grinzi, funii, cuie, smoala, lanturi sunt duse de fiecare armata. Am aici cifrele si cantitatile. Avem material sa facem podul inca de astazi”
“Printe, Armata I-a “Semper et Ubique” cere onoare sa treaca prima Dunarea” vocea lui Warden rasuna apasat si nu lasa loc de nici o replica. Flyguy, loctiitorul meu, a pregatit deja traseul. Stafetele lui, ude inca de la trecerea Dunarii, au sosit azi noapte. Recunoasterea a fost facuta pana la Pitesti.”
“Opt curieri au trecut azi noapte Dunarea, trecand prin Slatina si Rosiori, spuse Flyguy. Stim ce ni se intinde inainte.” Vocea calma si linisitita a lui Flyguy avu darul sa intoarca capetele spre el.
Caleblost isi impinse calul inainte. “Si cat timp voiai sa mai tii stirile astea pentru tine?” Loctiitorul general al ONE, fost comandant al “Amesha” era mereu serios, iar stirile stafetelor ajungeau la el chiar inainte sa treaca pe la Anghelos. Trebuie sa le auzim imediat in consiliu!”
“Caleblost, esti singurul care nu le stii. Rasul Messalinei se auzi, cristalin si molipsitor. Ma plimbam cu Flyguy cand au sosit olacarii. Noi stim ce vesti au adus”.
“Ce vesti? Spuneti si celor care au intarziat si au pierdut rasaritul de soare!” Vocea ragusita a lui Asazi se auzi din spatele grupului de calareti. Insotit de Korektman si Hades, Asazi, fost commandant al armatei a II-a ONE in batalia de acum doi ani, avea un zambet cinic pe fata in timpe ce isi facea loc intre ceilalti.
“Armata ducelui Guitz este prima care ne va sta in cale, si este posibil sa incerce singura sa ne opreasca, daca nu cumva se va retrage spre Targoviste”
Mai multe zmabete inflorira pe fata catorva calareti, iar cativa facura semne de nepasare sau lehamite. Armata lui Guitz se putea opri singura daca voia, dar pe ei nu avea nici o sansa sa ii opreasca.
“Imi cer scuze ca am intarziat, dar nu ma puteam prezenta stropit de sange aici. O mai tinteti minte pe Danigirl ? Cea care ne-a inchis retragerea spre Sofia acum doi ani ? Tradatoarea?”
Mai multi de “Da” scrasniti se auzira. “De ce ii pomenesti numele?”Zalmodegikos avu o grimasa de scarba. “Ce iti veni, Asazi, sa ti-o amintesti astazi pe Danigirl?” spuse Bogji, cel ce era comandantul lui Zalmodegikos, si totdata calarea in fruntea armatei a III-a ONE “Valahorum”.
“Aveti o vorba, voi, valahii - de morti numai de bine -” Zambetul lui Asazi se intinse de la o ureche la alta.
“Cum, cum?”Stefan si Iustina se repezira amandoi deodata. Atat comandantul lui ONE IV “Endem” cat si loctiitoarea acestuia erau cunoscuti pentru firea lor iute, si tendinta lor de a se repezi.
“Danigirl e moarta, impreuna cu inca 7 oameni. Ei erau cei ce atacasera azi noapte tabara. Nu am vazut pe cine am omorat, desi avea insemne nobiliare pe scut, era prea intuneric sa le si identific, iar dupa ce l-am ucis pe cel cu care luptasem, am plecat in recunoastere cu 3 steaguri, cale de cateva ceasuri, in jurul taberei. Fiind de aici, noi eram cei mai indicati”

“Va mai aduceti aminte ca data trecuta, au murit Ady, Mariusdal si TIOgriver, oprind sarja tradatorilor din HD condusi de Danigirl. Replica lui Eraliclus, noul conducator al lui ONE II “Amesha” suna ca un bici. “Da, a fost inceputul pierderii acelei batalii.” Ladykiri, loctiitoarea lui Eraliclus, vorbea putin si concis. De altfel, asa si actiona. Ordona scurt si asculta bine. Intelegea repede si avea o vedere generala de ansamblu. De altfel, vederea de ansamblu si conciziunea era o caracteristica comuna a tuturor celor cinci calarete ce faceau parte din Micul Consiliu. In lipsa lor, li se spunea “Amazoanele”, iar Ducesei de Styria, care nu voise sa mearga nici macar o zi in trasura, i se spunea “Regina Amazoanelor”. Atunci cand indatoririle nu le retineau pe langa armatele din care faceau parte, fetele se strangeau si formau un grup colorat si vesel. Acum, in cuirase usoare, de argint, cu esarfe multicolore, erau reunite toate in jurul lui Perl, si contrastau cu armurile negre al barbatilor. Doar pelerinele ii diferentiau pe acestia unul de celalalt, fiecare avand un motiv pentru a purta culoarea aleasa.
Un tropot de copite ii facu pe mai multi din calaretii de pe faleza sa intoarca capul. Hosty venea la trap, cu o figura serioasa. “Printe, se adreasa acesta lui Anghelos, asa cum s-a stabilit in consiliul de aseara, de dimineata a inceput constructia podului. Pana la noapte terminam. Au venit toate materialele, toate barcile, toate pontoanele. Salahorii au inceput deja lucrul. Ingineii supravegheaza lucrarile. Multi soldati ajuta si ei la constructii, e posibil sa terminam chiar mai repede.”
“Pe Dunare, cale de 5 zile in susul si in josul apei, nu e nici un semn de activitate inamica. Doar ce am primit rapoartele flotei” spuse Maghella. Escadra noastra e la locul stabilit, iar daca vantul continua sa bata la fel, vor ajunge la timp”

Soarele urcase deja sus. Tabara se trezise de tot. Incepuse incarcarea corturilor si a bagajelor. Curatatea echipamentelor era in toi. Masa fusese servita la toata armata.

“Domnilor si doamnelor, treceti la armatele voastre!” “Va fi o zi lunga, si vor urma altele, si mail lungi”” Sa va si odihniti, la noapte nu doarme nimeni!” “LA NOAPTE TRECEM DUNAREA!!”

Ducesa isi alatura calul de calul lui Anghelos si il imbratisa. Grupul se sparse si calaretii se alcatuira pe armate, in jurul steagurilor acestor armate si ale comandantilor. Toti se aliniara si trasera spadele din teci. Anghelos raspunse cu buzduganul de commandant suprem salutui dat de spadele generalilor sai. Ducesa ridica mana inmanusata de sub manseta de dantela. Din spate se auzira urale. Soldatii iesiti din tabara isi aclamau comandantii. Ordinea se sparse, iar grupul galopa inapoi spre tabara. Atmosfera era excelenta, iar vantul si galopul faceau sa falfaie pelerinele si panasele acelei cavalcade multicolore care revenea in tabara. Momentul de liniste trecuse. Trebuiau sa se intoarca la treaba. Dincolo de Dunare, era Valahia, iar acum, dupa ce putina ceata a diminetii fusese imprastiata si cerul se limpezise, se vedeau turnurile orasului Rosiori. Zgomotul cavalcadei se amesteca cu zgomotul marii tabere.
Cei din ONE erau toti ca unul, iar asta urma sa se vada si acum, odata in plus.

Fonti Justinian

Messaggi : 133 Data d'iscrizione : 18.02.19

invierea-lui-anghelos

Procesiunea strabatea culoarele intunecate ale subteranelor castelului. Inaintea lor, tortele infipte in suporturi de fier forjat, reprezentand maini contorsionate, scheletice, se aprindeau fara sa fie atinse de nimeni. Un cor rasuna undeva, deasupra, amplificat de bolti si distorsionat de grosimea zidurilor.
Siluetele imbracate in tinute negre, cu cuce rosie pe piept si pe spate, si pelerine albe cu aceeasi cruce rosie pe umarul stang, avand chipurile ascunse de umbra unor glugi uriase, care nu lasau sa se vada decat gura.
Cele douasprezece siluete urmara un traseu sinuos al coridoarelor care se intretaiau, urmand runele gravate pe podeaua de granit. In fata lor aparu o usa prin care grupul trecu si intra intr-o imensa camera circulara. La intrarea ultimului membru al grupului, tortele infipte in pereti se aprinsera brusc, asa cum flacari tasnira din uriasa masa de sacrificiu rotunda ce se afla inmijlocul acelei camere lugubre. Fiecare din cei doisprezece se indrepta spre unul din marile jilturi de piatra, deasupra carora de aflau incrustate in piatra vechi rune de mari puteri. O liniste nefireasca, grea, apasatoare se lasa in camera, o liniste in care se putea auze curentul de aer care facea sa palpaie flacarile tortelor infipte in pereti.
Linistea apasatoare se adanci, deveni palpabila, aproape fizica. Cei doisprezece dadeau impresia unor statui de piatra asezate pe acele tronuri negre de bazalt. Un tunet se auzi aproape, chiar deasupra castelului. Sunetul se reverbera in boltile inalte, arcuite, in galeriile ascutie, in cupola salii. Paru semnalul pe care il asteptau cele dousprezece statui imbracate in mantii.
Una din siluete, cea mai masiva, usor de recunoscut chiar in ciuda pelerinei si a glugii, se ridica si se apropie de masa de sacrificiu. Ca la o porunca nerostita, toate celelalte unsprezece umbre se ridicara din jilturi si se apropiara de masa. Paseau in pas egal, apasat, aratand parca o hotarare de nestramutat. Vocea grava, masculina, profunda, incepu sa rosteasca un descantec, cuvinte de mare putere, cuvinte interzise, cuvinte care daca ar fi fost auzite de Marele Inchizitor le-ar fi adus moartea pe rug, moarte izbavitoare dupa ce ar fi fost trecuti prin torturile cele mai cumplite. Cuvinte de moarte, cuvinte care se auzeau in moarte, cuvinte care intorceau din moarte. Nu mai fusesera rostite de secole, poate chiar de milenii. Nu mai erau multi cei care stiau despre ele, cu atat mai putin cei care intelegeau descantecul si care s-ar fi incumetat sa le rosteasca. Dar undeva, in librariile interzise, la lumina galbena a lumanarilor, in taina, cineva cautase printre pergamentele ingalbenite si tomurile uriase, cu coperti de piele, acum mucegaite, cautase o carte, o carte cifrata, cautase informatii ce fusesera ascunse despre o carte carei putere era uriasa, desi niciodata cercetata pe deplin. Si in sfarsit gasise semne care ii aratau cum sa ajunga la ea. Urmase o calatorie in Alexandria, lupte si vraji in vechile tuneluri ale orasului, capcance si sange, moarte si nebunie. Dar reusise. La capatul drumului, ridicase o carte. Era singurul volum original al cartii initiatilor. Era cartea care purta pecetea lui Solomon. . Era KABALLA. CARTEA.
Acum recita acele cuvinte, din ce in ce mai tare, din ce in ce mai puternice, din ce in ce mai infiorataore. Cuvintele se loveau de bolti si se amplificau, se incrucisau, parca deveneau palpabile , fizice, parca prindeau forma in aer. Corul celor dousprezece voci se auzea din ce in ce mai puternic, iar cuvintele lor paraseau sala si ieseau in noapte. Iar noaptea era agitata. Era ACEA NOAPTE. Era noaptea Valpurgiei, era noaptea Sabatului Vrajitoarelor, noaptea ielelor. Iar a doua zi urma sa se intample ceva ce nu se mai intamplase de mii de ani. Dupa Noaptea Valpurgiei urma o zi fara noapte si o noapte fara zi. Portile nefiinteti si ale mortii, deschise in timpul noptii, si inchise la prima raza de soare, urmau sa fie deschise din nou, pentru cateva clipe. Iar de data asta ielele nu mai pazeau sa nu iasa nimeni. Pentru cateva minute, un fir de nisip in marea clepsidra a timpului, poarta mortii si a sufeletelor urma sa fie nepazita, iar un suflet chemat inapoi putea fi trecut prin Poarta inapoi in aceasta lume. Era ceea ce faceau ei acum. Pregateau aducearea inapoi a lui Anghelos. Pregateau REVENIREA

Fonti Justinian

Messaggi : 133 Data d'iscrizione : 18.02.19

Rp-capul-lui-Iustina

De la cantatul cucosilor, Domnia-Sa Seniorul Warden se ridicase si cu istov robotea den jurul taberei Armatei a Doua. Auzi vocea lui Faranume. carele nestiut ii ierea Domniei Sale, dara voroavele rasunau den rumanie, dara numa nu ierea rumanie curata, ci plimbata in strainataturi ierea.

"Oare sa fie Domnia Sa Faranume un carturar den alte meleaguri carele drumurile si valurile vietzii indreptatu-i-au pasii spre aste meleaguri?"

Domnia Sa Warden zise ca fara de tagada va vre' aiba habar despre valeatul si bastina celui om ce primprejurul Domnului Anghelos se afla.

Avand in cujetul sau aceste', Domnia Sa se uita demprejurul Domniei Sale si pleca spre zidurile orasului sa vaza si Domnia Sa oastea ceea ce avea steag den o culoare de niminea nu stia numele sa il zica, carele mai cu istov ierea vazuta in vesmanturile domnitelor decat in cele ale ostenilor. Vru' Domnia Sa sa vaza si sa cuprinda cu ochii si cu mintea cea oaste despre carele multa voroava se auzise, cum ca iashte tare, cum ca nu iashte asa tare, cum ca vine spre dansii precum mielul spre cutitul macelarului, cum ca vre' sa ii mantuie pre Cei Negri din a'sta' viata.

Urcand zidul den piatra al donjonului cetatii Pitestiului. Warden arunca o privire atotcuprinzataore spre oastea ce se intindea spre stanga sleahului ce ducea spre Cetatea de Scaun. Socoti de doua ori corturile, carele, focurile si celelalte urme ce jtiia Domnia Sa ca sunt trebnice unei osti.

Se intoarse spre Domnul Anghelos, care adasta alaturea privind asijderea alcatuirile ostilor vrajmasilor:
"Sa stii Domnia Ta, Rege, ca dupe ce am vazutara alcatuirile acestora, fara istov iti zic Domniei Tale care trebuincios este sa le stii pe toate ca Domn si Rege ce esti, ca vrajmasii fara sminteala patrudzeci si peste inca cinci iaste. Den tre dansii, unii fara voroava nume temute iashte, carele lumea le stie, carele ne-am mai rupt sulitili unii la ceilalti cand am luptat in alte valeaturi tot pe aceste plaiuri. Iashte asijderea unii carele cu frica apuca ciomeaga si fara de platosa sau zale iashte, den ticalosia celor ce pastoresc strangerea osthilor valahe, fara de sabii, arce au suliti' varnad aceia sa trimeata acei oraseni au tarani spre batalie, intru indestularea burdihanelor lor nesatioase.

"Adeveresc acestea, Domnia Ta, Generale, ca acesta iashte numarul vrajmashilo zacasi si pizmareti carele vin impotriva noastra si vor sa ne primejduiasca vietile si averile. Cand vom vre', iesiv-om impotriva acelora si cu multa manie ii vom certa si ii vom trece prin ascutisul sabiilor noastre si ii vom ridica in streanguri si in tzepi, dupa cum fistecare isi va avea locul si rangul"

"Amin, Maria Ta, asa sa fie!"

Aceste fiind zice, Warden cobora zidul si indalui spre casa in care is avea rostul si tarhatul

*****--------------------------------------------------------------------------------------------*****
[vre' ] si celelalte cuvinte cu ' dupa ultima vocala se citesc cu accentul pe ultima vocala, dar tastatura nu imi permite scrierea caracterelor din romana arhaica

Fonti Justinian

Messaggi : 133 Data d'iscrizione : 18.02.19

Scrisoare-catre-sultan-decembrie

Salut,

Numele meu este Lewowar, Grande Magister al ordinului ONE si General al armatei Ordo Negrum Equites.

Prin prezenta scrisoare doresc sa imi exprim intentia noastra a Ordo Negrum Equites de a patrunde pe teritoriul Imperiului Otoman.

Doresc sa subliniez ca intentiile mele si a intregului ONE sunt pasnice.
Consideram armatele otomane prietene si cetatenii turci deasemenea amici.
Mentionez ca majoritatea membrilor ONE au resedinta in Bergama -Saruhan Sancagi -Osmanli Imparatorlugu- unde ne-am mutat din exililul nostru din Sessa Aurunca -Provincia di Terra di Lavoro-Regno delle Due Sicilie- avand ca scop razbunarea fata de Valahia, principat condus de un conte si un consiliu ostil noua.
Sunt insa sigur ca aceste amanunte va sunt cunoscte si, dupa cum stiti, au constituit baza fostului tratat dintre noi. (libera trecere al ONE prin Imperiul Otoman datat:septembie-octombrie 1456)

Tin totodata sa va fac o expunere asupra situatiei prezente a ONE fata de Valahia si Bulgaria.

Ordinul HD condus de Xektor a luptat alaturi de valahi in batalia de la Lovech. Ulterior, a parasit Bulgaria si a patruns in nordul Imperiului Otoman, cucerind cetatea Edirne, si transformand-o in Ville franche.

Valahii au primit acceptul sa patrunda si sa urmareasca ONE pe teritoriul Bulgariei. In acest moment, armata condusa de Ancucius a trecut de Vratsa, iar cea condusa de contele Legend se pregateste sa treaca Dunarea. Langa Vratsa se mai afla armata bulgara a lui Chigot, gata sa se puna in miscare in 2-3 zile, iar in Sofia s-au format 2 armate : Sofia's Defenders condusa de Avrelia si Saint Georgi condusa de Compeador.

Din informatiile noastre, este posibil ca armatele valahe sa continuie amandoua urmarirea armatei ONE, valahia neavand ca vecin decat Bulgaria care practic i-a devenit vasala, si sa sprijine HD, si nu numai, si chiar armatele bulgare, in actiunile impotriva altor orase din nordul Imperiului.

Solicitam din nou de la Inalta Poarta acces liber pe teritoriul Imperiului Otoman, oferandu-ne la solicitarea voastra forta noastra militara ca sprijin la orice actiune militara -fie ea de cucerire sau de aparare a teritoriilor imperiului turc. Aceste actiuni se vor face de indata ce la actuala armata ONE se va aduaga un numar de aproximativ 12 raniti, car vor rissca sa strabata teritoriul Buglariei déjà ostile ca sa ajunga in Imperiul Otoman si sa se ralieze armatei ONE.
.
Consideram ca avem obiective commune in infrangerea trupelor bulgare invadatoare, recucerirea cetarii Edirne si stabilizarea frontierei de nord a Imperiului.

Oferim deasemnea - la solicitarea voastra predare la Universitatea Curtii a diferitor materii pe care le detinem 100%.
Legile Imperiului ne sunt cunoscute si ne angajam solemn la respecatrea lor mentinandu-ne insa integritatea intregului grup ONE, a ierarhiei si legilor existente in ONE.

Cu speranta ca solicitarea noastra si sprijinul militar oferit de ONE va fi acceptat, cu respect,

Lord Lewowar, Grande Magister si General ONE

Fonti Justinian

Messaggi : 133 Data d'iscrizione : 18.02.19

Scrisoare-de-acreditare-Hosty-si-Warden

Excelentei Sale Koko26, Contele Valahiei,

Domnule Conte,

Ziua a Saptea a lui Gustar, din anul 1456, anul 6963 de la facera lumii,
din insorita cetate Bergama a Imperiului Turcesc

Noi, Lord Hosty_SV, Mare Maestru ONE si Lord WardenUnited, Mare Maestru ONE, avem placerea sa va anuntam ca am fost numiti de catre Comandorul ONE ambasadori plenipotentiari ai ONE in Valahia.

Urmare a celor de mai sus, va instiintam ca asteptam propunerile Domniei Voastre cu privire tratatul pe care l-ati propus lui Lord Anghelos, Comandor ONE.

In asteptarea propunerilor dvs., va asiguram de intreaga noastra solicitudine.

Lord Hosty_SV, Mare Maestru ONE
Lord WardenUnited, Mare Maestru ONE

Fonti Justinian

Messaggi : 133 Data d'iscrizione : 18.02.19

Trecerea-Dunarii

Dimineata linistita era umpluta de zgomotul armatelor care traversau. Dura mai mult decat se asteptasera. Trebuiau sa treaca patru armate, apoi bagajele, carele, taberele. Tunurile de asediu fusesera intercalate intre armate, la fel si tunurile de camp.

Din motive bine alese, se contruise un singur pod acum. Armatele nu trebuiau sa se epuizeze in lucrari de geniu, nu cu atat de putin timp inainte de luptele ce se anuntau crancene.

Generalul Warden privea din saua calului sau, de pe malul nordic al Dunarii, la ostile ce continuau traversarea in ordine. “Semper et Ubique” era toata pe malul stang, si trecuse deja in pozitie de avangarda, urmand sa faca loc lui armatei a III-a “Valahorum”. Steagul lui Bogji se zarea deja langa cel al amatei sale, urmand sa traverseze, asa cum o cereau ordinele de lupta, in fruntea celeui de-al cincilea steag.
Apoi urmau sa traverseze si restul tunurilor de camp, si sa se indrepte spre locurile de stationare, unde urmau sa stea pana la rearticularea dispozitivului de mars al armatelor.

Cercetasii inca nu se intorsesera, dar era inca devreme, iar zonele ce trebuiau sa fie cercetate erau cunoscute. Poate aveau motive personale sa intarzie, cine stie cine ajungea sa isi vada casa din sa … Raportul lor era asteptat la cel de-al saselea ceas al dupamiezii.

Scartaitul tunurilor ce apartineau armatei I avea ceva atzatator. Parca erau nerabdatoare sa isi faca auzite glasurile.Warden le privea cu satisfactie. Douazeci de tunuri mari, cu ghiulele de 24 de libre, cu tunari nemti, priceputi, acontati in Styria. Calmul tunarilor si al pedestrasilor ce ii insoteau parea ca se transmite intregii armate. Sau era vorba de linistea ce ii cuprindea pe toti inainte cu putin timp inainte de batalia ce se anunta ? Oricum, trecusera si anii peste ei, iar experienta capatata in atatea batalii luase locul avantului nebunesc de odinioara. Warden zambi cand isi aduse aminte de ciocnirea de dimineata. Nici ciocnire nu putea fi numita. Doi bulgari, in slujba regelui uzurpator, nimerisera intre cele patru armate aflate in careu, aranjate inainte de a incepe traversarea. Nimeni nu avusese nici un pic de mila. Fusese un mic macel, iar toti il vazusera ca un semn de bun augur. Asupra celor doi fusesera gasite niste scrisori, de acolo le aflasera numele. Kokodila si Cata_cata986. Doi mai putin de omorat. Oricum, acum sau mai tarziu, nu era nici o diferenta. Chiar daca s-ar fi intors, soarta lor ar fi fost aceeasi. Asa, macar stiau pe cine omorasera, le trecusera numele pe cele doua cruci infipte langa drum, putin inainte de pod. Sa se vada si sa se stie, in caz in care si altii ar fi fost manati de aceleasi ganduri vrajmase.

“Olacar, du-te la Zalmodegikos si spune-i ca in o mica de ceas noi terminam taversarea, si vor putea sa inceapa ei trecerea!”

Stafeta tasni spre pod, si se angaja pe culoarul demarcate cu franghii, pastrat pentru olacari si alergatori pe o parte a podului. Era o inventie de-a lor, de a pastra loc pe orice pod de vase, cat sa treaca un calaret. Olacarii aveau prioritate la orice ora. Stirile erau oricand binevenite, fie ele bune sau rele, si trebuiau aflate repede.

Printul Anghelos supraveghea de la inaltimea falezei trecerea. Si el participase la micul macel de dimineata, si se simtea bine si atzatzat. Vazu armata I in ordine de mars, iar tunurile aliniate in dreapta drumului, cu servantii si pedestrasii lor. Vazu calartul cu fanion la lance plecand din bivuacul unde flutura steagul “Semeper et Ubique.” Urmari cum olacarul traversa podul la galop si se indepta spre steagurile Armatei a III-a.

“Warden a terminat traversarea, acum va trece Bogji cu “Valahorum”. Ca si cand l-ar fi auzit pe Anghelos, primele doua steaguri ale Armatei a III-a pornira in trap batut spre pod.

“Bogji nu are tunuri, el va trece mai repede, Apoi va urma Armata a IV-a, apoi tunurile de asediu, apoi ce-a mai ramas din tunurile de camp, apoi taberele, carutele, taberele, iar “Amesha” va incheia trecerea. Pana la noapte, suntem bine trecuti, cu arme si bagaje pe malul celalat”

“Cand vreti sa treceti, printe, impreuna cu ducesa?” Caleblost era, ca de obicei, cu gandul la toate. In mod traditional, Anghelos calatorea in mijlocul Armatei I. Dar acum se schimbasera putin lucrurile. Armata I trecuse prima Dunarea si incepuse traversarea inainte de ivirea zorilor, iar generalul Warden si Mona refuzasera categoric ca Anghelos sa isi asume asemnea risc. Din intuneric, o sageata putea sa loveasca mortal.

“Vom trece impreuna cu “Endem”, generale” spuse Perl. Vreau sa ii cunosc mai bine pe Stefan si pe Iustina. Ei sunt mai retrasi, si nu am apucat sa ii cunosc mai bine”. Anghelos incuviinta dand din cap spre Caleblost. “Vom merge cu ei pana la Rosiori”

Caleblost faca semn unui ofiter din apropiere.”Du-te si anunta escorta printului sa fie gata. Vad steagul lui Bogji deja pe malul celalalt”

…

Cele doua iscoade priveau din varful unui salcam, bine ascunsi in crengi. Hainele din postav verde ii ascundeau vederilor de la distanta. Apucasera sa ajunga in copac inainte ca roua sa inmoaie pamantul si sa indrepte iarba, asa ca urmele lor nu se vedeau.

“Sunt multi, si foarte bine inarmati” zise primul. “Te-ai uitat in ce ordine strasnica au trecut “?

Fonti Justinian

Messaggi : 133 Data d'iscrizione : 18.02.19

Trecerea-Dunarii-Rosiori

Rosiori, 25 ale lui Prier

Zgomotele trezisera cetatenii din Rosiori chiar inainte de cantatul cocosilor. Tropaitul pedestrimii, ropotul copitelor cailor, scartzaitul rotilor de la tunuri si care, loviturile de bici si strigatele ragusite ale vizitiilor se auzira incepand cu primele raze de soare si pana tarziu, dupa slujba de dimineata.
Pe ici pe colo se deschideau obloanele si capetele rosiorenilor se itzeau si priveau cu mirare si teama in piata.

Un grup de calareti era adunat in piata, in fata primariei orasului. Oboseala si drumul se puteau citi in hainele lor si in aspectul cailor. Priveau afluirea de trupe care traversa piata si se indrepta spre hanuri, gazde, sau pur si simplu spre corturile ridicate in partea cealalta a orasului, pe pajistea care marginea drumul spre Curtea de Arges.

Rosiori … locul atator amintiri, casa multura din ei, locul in care incepuse totul. Taverna lui Lewovar fusese daramata, la ce te puteai astepta din partea stapanitorilor de atunci ? Represaliile se abatusera asupra tuturor celor ce ramasesera in tara sau lasasera ceva in urma. Pamanturi confiscate, case arse, hanuri rase din temelie, rude si prieteni persecutati, prigoniti, haituiti, judecati si condamnati prin marturii mincinoase si martori platiti sau inspaimantati. Acuzatii de vrajitorie, arderi pe rug. Executii facute cu pompa, incercand sa dovedeasca celor ramasi puterea si dreptatea stapanitorilor de atunci, si care nu facusera decat dovada unei furii oarbe si a unei razbunari ticaloase.

O parte din cei aflati acum in oastea lor plecasera dupa ei. Oameni buni, oameni la locul lor. Nu suportasera regimul de teroare si minciunile ce curgeau dinspre Sfatul Tarii si de la judetii si pargarii pusi in scaune de cei din Targoviste. Nu ii obligase nimeni sa intre in ONE, o facusera de buna voie si ascultand de propria lor constiinta. Unii plecasera pentru ca nu se mai gasea nimic pe pietele Tarii Romanesti. Se bejenisera cu zecile. Altii fugisera si se haiducisera. Sperau sa poata indrepta acum macar o parte din nedreptatile si ticalosiile acelor vremuri. De asta erau de fapt aici, acum.

O silueta se apropie de grupul de calareti. “Preacinstitilor domni, nu va e sete ori foame, ori nu va e de a va hodini dupa zdroaba si murdaria drumului?”
Privirile calaretilor parura ca se limpezesc pentru o clipa. “O sa ne odihnim, jupane hangiu, dar acum mai sunt cate unele de facut”

Usile mari care inchideau curtile hanurilor incepeau sa scartzaie. Hanurile se deschideau pentru drumetii care trecusera de portile orasului la primul cantec de cocos. Se deschise hanul lui Lukej, apoi si cel al lui Guitz.

“Dupa modul lor de gandire, ar trebui sa jefuim hanul lui Guitz, sa ii dam foc si apoi sa radem ruinele de pe fata pamantului”. Replica, spusa pe un ton obosit si scarbit, ii apartinea lui Mona_s.

“Tocmai ca asta incercam, sa aratam diferentele intre ei si noi.” Flyguy vorbea de parca se pregatea sa tina o cuvantare. Dar nu urma nici un alt cuvant
“Cine sunt ostenii astia ?” intreba Lady Messallina aratand cu capul spre doua regimente de pedestrasi care traversau piata prin capatul celalalt.
“Lancierii pedestri condusi de Belissima si LordlyRed, din Armata a III-a” spuse Darken, ca si cand s-ar fi asteptat la aceasta intrebare .”Erau ultimele unitati ale lui “Vallahorum” ce trebuiau sa intre in oras, acum pot sa plec si eu cu ei. Ma gasiti in tabara din afara orasului.”
Darken saluta cu o reverenta, facu semn stegarului sa il urmeze si pleca la trap dupa lancierii ale caror siluete se topeau pe ulita din nordul pietei.

Oboseala care ii cuprindea pe toti se facea din ce in ce mai puternic simtita pe masura ce dimineata incepea sa capete culoare. Lumina parca ii facea sa simta din ce in ce mai tare oboseala drumului. Ultimele lor zile de odihna fusesera langa Gratz, cu ocazia nuntii princiare. De atunci, rapoarte, cercetasi, tabere, bivuacuri, consilii, aprovizioare, intarziati, talhari, iscoade, achizitionari de armament, furaje, materii prime si materiale, asta fusese viata lor. Mai ales de la intrarea in Tzaratul Bulgar, pe la Vidin, veghea lor crescuse indoit, la fel si grijile. Bulgarii erau destul de apropiati de stapanirea din Valahia, dar nu credea nimeni ca ii vor ataca fatzis, nu acum cand erau atatia.
Tensiunea crescuse pe masura ce se apropiau de Dunare. Cercetasii raportau urme de cai in jurul taberelor, sau pe drumul spre fluviu. Se vedeau siluete care observau armata de la distanta si apoi dispareau in zare, spre miazanoapte.

Era greu sa nu ii vezi. Patruzeci de mii de osteni, din care douasprezece mii calari, cu patruzeci de tununi mari de camp, peste treizeci de falconete si culevrine si nouasprezece piese grele de asediu. Tabere, care, animale de povara, lucratori, toate asta erau Marea Armata. Cea mai mare desfasurare de forte din partea asta de Europa, de la armata Sultanului Mohamed care fusese magistral infrant de Iancu de Hunedoara la Balgrad, cu sapte ani in urma. Si mai era si flota…

Valahi, bulgari, italieni, englezi, austrieci, germani. Atatea natii reunite sub un singur buzdugan, sub un singur steag, intr-un singur scop : recucerirea Vallahiei.

Si, acum, iata-i trecand prin Rosiori in drum spre nord. Flota, urmand nava amiral “Sfanta Ana” urca pe Olt. Multora nu le venea sa creada ca revenisera in tara, acasa.

In Rosiori, la taverna lui Lewo, se aduansera primi nemultumiti de stapanirea despotica a TT condus de contele Anemesh. Anghelos, Baron, Flavioratus, Moldan, Lewo, Sallazar, Ady, Hosty, Apasii, 4mall. Apoi se adaugasera Apocax, Pentium, Naku si atatia altii. Warden zambi cand isi aduse aminte alegerile de acum trei ani, ajutorul primit din partea lui Cally si al lui Sector, balotajul cu TT, ce produsese un soc, apoi tradarea TT de catre 10nutz care a permis sa fie ales Sector conte…

Si lovitura de traznet. Inchizitia, arderea pe rug a lui Flavioratus, apoi, o zi mai tarziu condamnarea si supliciul lui Anghelos si Baron.
Sabotajul constant din partea consilierilor TT, apoi zvonurile unei hiclenii, facuta cu oaste straina, chemata de Anemesh. Vestile care intarisera aceste zvonuri, si momentul in care trebuisera sa fuga pentru a putea sa isi scape capetele. Au fugit noaptea, prin spulber de ploaie si vant, au trecut Dunarea si au traversat atunci Serbia si Bosnia sa iasa pe coasta Adriaticii, si de acolo in Italia.

Italia, locul primelor lor victorii. Ordinul ONE se cristaliza, se intarea. Atunci se alaturasera lor Caleblost si cavalerii italieni. Victorii fulgeratoare, sarje de neoprit, invaluri rapide. Warden revazu crampeie din acele batalii ….Terracina, primul escadron comandat de el, doar ce fusese numit Mare Magistru al Ordinului. Sarja oblica spre aripa stanga a mercenarilor angajati de consiliul orasului nesupus. Decimarea si debandada produsa, prabusirea intregii linii intai a inamicului, fuga liniei a doua, victorie completa. Apoi Gaeta, tunurile, bresele facute in zidurile orasului, scarile de asalt, lupta la spada pe strazi, apoi desferecarea portilor si sarja cavaleriei lui Moldan, care strivise tot in cale, pana la palazzo communale. Isi amintea figurile acelor magistrati si consilieri ai orasului, cei care aruncasera in ei cu vorbe de ocara cu o zi inainte, acum toti cu grumazurile plecate cersind mila.
Sessa, nerespectarea tratatului, inabusirea revoltei, apoi plecarea peste mare, spre Turcia. Drumul spre nord, apoi tradarile de la Lovech si infrangerea lor. Apoi Irlanda, tara lingusitorilor. Prima lui armata comandata. Niciodata nu ii placusera irlandezii, berea era amara, iar mancarea fiarta, iar ei te priveau dintr-o parte.

Din nou pe continent, din nou batalii. Provence, apoi nordul Italie, Modena, Venetia, Gratz. Si, iata, erau din nou aici, parca nici nu trecusera aproape trei ani de la fuga lor. Multi dintre ei traversasera Europa de trei ori, de-a latul.

Zgomotul unei cavalcade il scoase pe Wardem din visare. Grupul se micsorarse, ceilalti plecasera. Ramasesera doar cei din Armata I, Mona_s, Flyguy, Sallazar, Malius, Marghella, Ady, Messallina, Aida, Stefan, Pentium si Mladiosul si inca cativa.
“Daca mai stai mult in piata, o sa cadem cu tot cu caii de oboseala” zise cu voce suava Lucrezzia Maghella, marchiza d’Aitavilla.
“Sa mergem si noi spre tabara”zise Warden cu gura uscata. “Ne conduci tu, generale?”surase Malius.
“Sa vad daca mai tin minte drumul …”

Grupul de calareti se puse in miscare la pas, incrucisandu-se cu primi targoveti ce apareau in piata, si cu grupurile de oameni care se indreptau spre primarie sa se uite la listele de munci ce se punea pe zidul de langa usa cea mare. Lasara sa treaca pe de-asupra lor privirile cercetatoare, si auzira comentarii inabusite in palma:

”Ia uite ce cai!“
“Armurile sunt mudare…”
“Frumoase femei, or fi luptand si ele?”
“Pe cativa parca ii recunosc … Ala in armura neagra nu era candva croitor, nu lucra impreuna cu Lewovar Nebunul langa piata de vechituri ?”
“Nu prea se potriveste un ac in mana lui, nu vezi catamai mainile are?”
“Cela cu pelerine violet nu seamana cu Sallazar, vrajitorul? Ala de zicea lumea ca vede si prin pereti de parca nu ar fi?
“Femeia aia cu esarfa galbena se zice ca vine din tara talienilor, e mare doamna acolo”
“Ceva stricaciuni facura?”
“As, trecura ca sfintzii!”
“Ati vazut cate tunuri au cu ei? Mi-a spus Dimitrie ca a numarat de zece ori cat degetele de la amandoua mainile!”
“Unii de-aici au si plecat sa se inroleze la ei”

Taberele ii primira in liniste. Dupa ce fura recunoscuti, calaretii se imprastiara. Warden intra in cort si isi arunca spada si pelerine pe un scrin. Un scutier il ajuta sa isi scoata armura. Dupa ce iti turna pe el cateva galeti de apa, Warden se simti mai bine. Imbracat in haine curate, intra din nou in cort. Pe masa se odihnea o strachina cu mancare si un ulcior cu vin. Manca cu foamea omului obosit, pana nu mai ramase nimic. Se uita lung la ulcior. Nu mai bause de la nunta lui Anghelos cu Perl.
“Acum, ce mai conteaza o oala de vin!” Se intinse si apuca ulciorul cu amandoua mainile, punandu-l la gura. Bau fara sa se opreasca. Vinul curse si pe delaturi, udand pieptul camasii abia imbracate. Ulciorul fu golit si trantit cu zgomot pe masa. Warden se ridica greoi si se arunca in patul de campanie, croit de un bun prieten, tamplar, pe masura trupului sau urias. Adormi imediat.

Fonti Justinian

Messaggi : 133 Data d'iscrizione : 18.02.19

Trecerea Dunarii Rosiori banchetul si cea de a doua zi

Rosiori, 25 Florar, leat 1459, iar de la facerea lumii 6967, seara

Primarul Barny era agitat, incercand sa pregateasca ospatul din acea seara. Nu fusese in oras, plecase sa vaneze, si revenise inainte de pranz. Surpriza fusese mare cand se intorsese si vazuse taberele. Ma rog, mai mult fusese adus, ca fusese gasit inarmat cu arc si luat pe sus de o patrula si adus in oras.

Acum voise sa ii surprinda pe cavaleri cu acest banchet. Intrunirea sfatului orasului nu durase mult, iar acum cele discutate acolo urmau sa fie gata

Fura aduse flori, iar piata fu curatata. Ceva vorbe urate au fost auzite din partea tarabagiilor si targovetilor care au trebuit sa isi straanga marfurile mult mai devreme.
Inca de dupa pranz, steagurile fuseserea ridicate si pe la geamuri, oamenii pusesere covoare si tesaturi colorate.

Piata orasului Rosiori era iluminata de torte. Un rug mare isi arunca flacarile din mijlocul pietei.

In cladirea primariei fusesera intinse mese. In jurul lor, primarul Barny si celelalte notabilitati ale orasului se aflau amestecati cu capeteniile ostirii ONE. Cum nu putuse sa incapa toata armata intr-o singura cladire, se mai intinsesera mese in iata mare, precum si in celelalte piete ale orasului

Surpriza nu fusese mica pentru cei din ONE. Imediat dupa consiliul de la mijlocul zilei, cand terminasera de discutat si pregatit urmatoare etapa de mars, spre Slatina, unde urmau sa faca jonctiunea cu armatele aduse de flota, fusese anuntat primarul Rosiorilor. Imbracat in o tinuta frumoasa, si barbierit la sange, aceasat intrase in cortul consiliului.

“Cu plecaciune, nobili cavaleri si domnite, vin acum in fata domniilor voastre pentru a va anunta ca orasul Rosiori are deosebita cinste sa va invite la un banchet care va avea loc in aceasta seara, dupa liturghie, in cladirea primariei, si in pietele orasului. Acest banchet este dat in cinste sosirii domniilor voastre si cu speranta ca veti reusi ce v-ati pus in minte, si ca vor veni vremuri bune!”

Un moment de liniste adanca se lasa in cort. Cei prezenti acolo isi aurncau unii altora priviri mirate. Nu se asteptase nimeni la asa ceva. Nu mai fusesera invitati in modul acesta, niciodata, si nu pentru ca dusesera lipsa de orase cucerite. Dar, de regula, banchetul invingatorilor era facut de ei pe cheltuiala orasului. Perl asculta cu capul plecat la urechea lui Anghelos traducerea celor spuse de Barny. Ascultau traducerea si ceilalti care nu vorbeau valaha, Asazi, Caleblost, Maghella.
Aruncand o privire lui Anghelos, Perl lua cuvantul:

“Onorabile primar Barny, in numele meu si al acestor cavaleri si domnite, iti multumim pentru stradanie si te incunostiintam ca acceptam frumoasa invitatie pe care ai binevoit sa ne-o faci. Vom veni negresit dupa ce vom termina ce mai avem de facut si ne vom primeni fetele si hainele, si vom asculta slujba. Pana atunci, fii bun si inchina alaturi de noi aceasta cupa de vin de Tokay, in semn de multumire pentru bunavointa si osteneala domniei tale!”

Ducesa se duse si ridica o cupa de pe masa si, cu doua maini, o oferi gratios primaului Rosiorilor. Fastacit, acesta o accepta de asemenea cu ambele maini. Urmatoarea cupa Perl o oferi lui Anghelos, apoi isi lua si siesi una si se intoarse catre cei de fata:

“Poftiti, domniile voastre, sa ciocnim!”

Toti isi luara cupele si, intr-un singur gest, le ridicara spre primar. Apoi in cort nu se mai auzi decat galgaitul vinului care, cinstit cum se cuvine, aluneca grabit pe gaturile insetate.

Drumul spre sala banchetului trecea prin mai multe piete ale orasului. Acolo, soldatii se veseleau alaturi de rosioreni. Ordinele fusesera ca nici un soldat ce merge la banchet sa nu fie inarmat. Existau patrule ce se schimbau la fiecare doua ceasuri, astfel incat toti soldatii sa poate sa participe la festin. Intrarile in oras erau inchise si pazite, cum inchisa si pazita era si tabara. Consemne stricte fusesera date, iar ofiterii de garda stiau cu exactitate unde puteau sa gasesca comandantii, daca aveau nevoie.

Dupa cuvantarile ce insoteau in mod obisnuit aceste petrecerei, se trecu la povestiri. Acolo si atunci aflara cei din ONE ce se mai petrecsue in tara in ultimii doi ani, cum si cine cadidare pentru o demnitate sau alta. Unii dintre cei ce erau subiectul povestilor se aflau acolo. Mona, Flyguy, Iustina, Bogji auzeau spuse povestile lor de catre altii. Apoi ducele Anghelos lua cuvantul si, cu completarile de rigoare, ce venea din jurul sau, povesti ce se petrecuse de la batalia de la Lovech si pana atunci. Bulgaria, Turcia, Regatul Irlandei, cel al Frantei, Navarra, Provence, Ducatele Genova, Milano, Modena si Florenta si cele petrecute acolo fura dezvaluite ascultatorilor.

Petrecerea se termina la cateva ceasuri dupa miezul nopti, cand toti cei de fata ce faceau parte din armata ONE trebuira sa isi ia ramas bun de la gazde pentru a se intoarce la cele ostasesti. Sfarsitul banchetului fu sarabatorit de artificiile care aprinsera cerul noptii de mai, la care se adaugara douasprezece salve de tun trase de piesele armatei ONE.

…

Sunetul salvelor de tun cutremura dimineata. Cele aproape o suta de tunuri trageau salve de salut. Armatele erau insiruite de-a lungul drumului ce ducea spre Slatina, cu steagurile si ofiterii in fata. Pe drumul ce cobora spre tabara veneau trupele din Campulung, ce urmau sa se constituie in Armata a IV-a “Endem”. In fruntea lor, Doamna Olguta, Cavaler Guardian al ONE, privea cu incantare strasnica randuiala militara ce i se intindea in fata ochilor.

Calul avansa la trap, lasandu-i calaretei posiiblitatea sa vada si sa cantareasca ceea ce vedea. Langa ea calareau cei ce urmau sa conduca efectiv armata, adica Stefan si loctiitoaarea acestuia, Iustina,

Grupul de calareti ajunse la cortul in fata caruia se afla ducele, ducesa si capeteniile ostirii.

Doamna Olguta facu o reverenta in fata cuplului ducal. I se raspune cu o reverenta de o egala eleganta.
“Bine ai venit, Olguta! Din cate vezi, ne bucuram nespus de prezenta ta si a ostilor tale in mijlocul nostru!”
“Bine v-am gasit, nobili domni si nobile doamne. Am venit asa cum am promis”
Urma apoi prezentarea celor de fata, masa si apoi ostile incepura sa se puna in miscare.
Armata incepu sa urce sleahul ce ducea spre Pitesti. In urma lor ramanea un oras prieten, si in el niste oameni care isi doreau sincer ca ei sa izabandeasca. Cel putin o parte. Pe ceilalti urmau sa ii convinga dupa aceea, prin ceea ce faceau.

Printul Anghelos, comandant suprem al ONE, mergea cu ochii in zare. Gandurile lui se indreptau din ce in ce mai des spre confruntarea cu armata regelui Cristyy, uzurpatorul. Din ce in ce optiunile se restrangeau. Daca nu va fi maine in Pitesti, trupurile de oaste ale ducelui Guitz si ale generalului Bante vor fi in Targoviste. Vrand, nevrand, tot sub zidurile Targovistei se va decide soarta lor. Se gandi ca avea o armata mai mut decat redutabila in spate, si condusa de oameni alaturi de care trecuse prin multe. Cu toate acestea, rezultatul inca ii aparea incert. Voia sa aiba pierderi cat mai putine, si, daca putea, sa faca cat mai putine in randul acelor valahi cu care nu avea nimic. Din pacate asa ceva era imposibil, stirile aduse spuneau ca acestia voiau sa lupte, sa moara sau sa invinga. La fel voia si el, la fel voia si ONE. Ar fi vrut sa poate sa ajunga sa vada rezultatul bataliei. “Doar daca aveam si puterile lui Sallazar”, zambi el.

…

Praful ridicat de armata ascunse steagurile si lancile ariergazii de ochii celor din Rosiori. Primarul Barny se intoarse spre cei din jurul sau :
“Jah sa ii ocroteasca!”

Fonti Justinian

» SEMINARIO SULLA NAVIGAZIONE
» Manuale pratico sulla navigazione